În activitatea sa, Asociația Psihologilor și Psihoterapeuților din RM se ghidează după standardele etice prezentate în acest document:

​

INTRODUCERE
Articolul 1. Prezentele standarde etice sunt menite să servească drept ghid în activitatea profesională în psihologie, sub toate formele sale. Societatea oficială a psihologilor este responsabilă pentru ele și, în conformitate cu acestea, va evalua munca tuturor membrilor săi.

Articolul 2. Activitatea psihologilor este determinată de principiile toleranței reciproce și legalității, stabilite pe cale democratică în RM.

Articolul 3. În activitatea lor profesională, psihologii trebuie să ia în considerare regulile implicite și explicite care acționează în mediul social în care lucrează, considerându-le elemente ale situației existente și evaluând consecințele respectării sau încălcării acestora pentru activitatea profesională a psihologilor.

Articolul 4. Psihologii pot respinge orice tip de restricții sau impedimente în calea independenței lor profesionale și a exercitării legitime a funcțiilor lor profesionale, în conformitate cu drepturile și obligațiile stabilite prin prezentul cod.

​

PRINCIPII GENERALE
Articolul 5. Activitatea psihologului vizează atingerea unor scopuri umanitare și sociale, precum bunăstarea, sănătatea, calitatea înaltă a vieții, dezvoltarea deplină a indivizilor și a grupurilor în diverse formațiuni ale vieții individuale și sociale.

Articolul 6. Psihologia, ca profesie, este guvernată de principii comune tuturor eticilor profesionale: respect pentru persoană, protecția drepturilor omului, simțul responsabilității, onestitate și sinceritate față de client, prudență în aplicarea instrumentelor și procedurilor, competență profesională, fermitate în atingerea scopului intervenției și baza sa științifică.

Articolul 7. Psihologii nu trebuie să participe sau să contribuie la elaborarea unor metode menite să aducă atingere libertății individului și integrității sale fizice sau psihologice. Dezvoltarea directă sau contribuția la implementarea torturii sau a abuzurilor constituie cea mai gravă încălcare a eticii profesionale a psihologilor.

Articolul 8. Toți psihologii trebuie, cel puțin, să informeze asociațiile lor profesionale despre încălcările drepturilor omului, abuzuri, cruzime, condiții de detenție inumane sau degradante, indiferent cine ar fi victima, și despre orice astfel de caz aflat în atenția lor în practica profesională.

Articolul 9. Psihologii trebuie să respecte convingerile religioase și morale ale clienților lor și să le ia în considerare la interviul necesar pentru intervenția profesională.

Articolul 10. La acordarea de asistență, psihologii nu trebuie să discrimineze pe criterii de origine, vârstă, apartenență rasială și socială, sex, credință, ideologie, naționalitate sau orice alte diferențe.

Articolul 11. Psihologii nu trebuie să utilizeze puterea sau superioritatea față de client, pe care le conferă profesia lor, pentru a obține profit sau avantaje, nici pentru sine, nici pentru terțe persoane.

Articolul 12. În documentele scrise, psihologii trebuie să fie extrem de prudenți, rezervați și critici față de conceptele și concluziile lor, luând în considerare posibilitatea ca acestea să fie percepute ca fiind denigratoare și discriminatorii, de exemplu: normal - anormal, adaptat - neadaptat, inteligent - debil mintal.

Articolul 13. Psihologii nu trebuie să aplice proceduri manipulative în scopul de a atrage anumiți clienți, nici să acționeze în așa fel încât să devină monopolisti în domeniul lor. Psihologii care lucrează în organizații publice nu trebuie să folosească acest avantaj pentru a-și mări practica privată.

Articolul 14. Psihologul nu trebuie să permită utilizarea numelui sau semnăturii sale de către persoane care nu au pregătirea și calificarea necesară pentru aplicarea ilegală a metodelor psihologice. Psihologii trebuie să raporteze toate cazurile de încălcare a drepturilor altora de care au luat cunoștință. Acțiunile inutile și bazate pe înșelăciune nu trebuie ascunse sub calificarea de psiholog.

Articolul 15. În cazul în care interesele personale ale clientului intră în conflict cu interesele instituției, psihologul trebuie să încerce să își îndeplinească funcțiile cu maximă imparțialitate. Solicitarea de asistență în cadrul acestei instituții presupune luarea în considerare a intereselor clientului și respectarea și atenția față de acesta din partea psihologului.

​

DESPRE COMPETENȚA PROFESIONALĂ ȘI RELAȚIILE CU ALȚI PROFESIONIȘTI 
Articolul 16. Drepturile și obligațiile psihologului profesionist se bazează pe principiul independenței și autonomiei profesionale, indiferent de poziția ierarhică într-o anumită organizație și de profesioniștii de rang superior și administrație.

Articolul 17. Statutul profesional al psihologului se bazează pe abilitățile și calificările necesare pentru îndeplinirea sarcinilor sale. Psihologul trebuie să fie pregătit profesional și să aibă o specializare în aplicarea metodelor, instrumentarului și procedurilor utilizate în domeniul respectiv. O parte din munca sa constă în menținerea la zi a cunoștințelor și abilităților sale profesionale.

Articolul 18. Psihologul nu trebuie să aplice metode și proceduri care nu au trecut o aprobare suficientă în cadrul cunoștințelor științifice actuale, fără prejudecăți față de diversitatea existentă de teorii și școli. În cazul testării unor metodologii psihologice care nu au primit încă o evaluare științifică, clienții nu trebuie informați complet în prealabil despre acest lucru.

Articolul 19. Toate datele psihologice, fie rezultate ale examinării, fie informații despre intervenție și tratament, trebuie să fie accesibile doar psihologilor profesioniști, în ale căror sarcini intră nedivulgarea acestora către persoane necompetente. Psihologii trebuie să ia măsuri pentru păstrarea corespunzătoare a documentației.

Articolul 20. Atunci când interesele examinării sau intervenției psihologice necesită o colaborare strânsă cu profesioniști din alte domenii, psihologii trebuie să asigure o interacțiune corespunzătoare, astfel încât aceasta să fie orientată spre binele psihologului și al clientului său.

Articolul 21. Metodele psihologice nu trebuie amestecate – nici în aplicare, nici în prezentarea lor publicului – cu metode străine bazelor științifice ale psihologiei.

Articolul 22. Fără a renunța la critica științifică acolo unde aceasta este necesară, psihologii nu trebuie să discrediteze colegii sau reprezentanții altor profesii care utilizează aceleași sau alte metode științifice și trebuie să manifeste respect față de școlile și direcțiile care sunt competent științific și profesional.

Articolul 23. Munca psihologului se bazează pe dreptul și obligația de a manifesta respect (și de a se bucura de acesta) față de alți profesioniști, în special în domeniile care se intersectează strâns în activitatea lor cu psihologia.

​

DESPRE INTERVENȚIE
Articolul 24. Psihologii trebuie să refuze intervenția dacă sunt siguri că ajutorul lor va fi utilizat în detrimentul sau împotriva intereselor legitime ale indivizilor, grupurilor, organizațiilor sau comunităților.

Articolul 25. În realizarea intervenției față de indivizi, grupuri, organizații sau comunități, psihologul trebuie să le furnizeze informațiile necesare despre problemele principale care urmează a fi rezolvate, obiectivele stabilite și metodele utilizate. În cazul minorilor sau persoanelor juridic incapabile, părinții sau tutorii trebuie informați. În orice caz, trebuie evitată manipularea indivizilor și urmărită dezvoltarea și autonomia cazului respectiv.

Articolul 26. Psihologul trebuie să urmărească finalizarea intervenției și să nu o prelungească prin metode de ascundere a informațiilor sau, atât în cazul atingerii scopului propus, cât și în cazul imposibilității atingerii acestuia după aplicarea metodelor și mijloacelor disponibile pe o perioadă suficientă.

Articolul 27. În niciun caz libertatea clientului – atât în ceea ce privește încetarea intervenției, cât și consultarea unui alt psiholog sau specialist – nu trebuie restricționată. Trebuie încurajată capacitatea clientului de a lua decizii pe baza informațiilor suficiente. Psihologul poate refuza să continue intervenția dacă aceasta se desfășoară concomitent cu o intervenție de alt tip, efectuată de un alt profesionist.

Articolul 28. Psihologii nu trebuie să utilizeze puterea pe care statutul lor le-o poate conferi pentru a solicita condiții de muncă speciale sau o plată ce depășește norma acceptată în circumstanțe obișnuite.

Articolul 29. Psihologul nu trebuie să permită să fie implicat profesional într-o situație neclară, unde rolul sau funcțiile sale ar fi nepotrivite sau ambigue.

Articolul 30. Psihologii nu trebuie să intervină în acțiunile întreprinse de alți specialiști.

Articolul 31. În cazul în care serviciile psihologului sunt solicitate pentru o campanie publicitară sau comercială, acesta trebuie să colaboreze pentru a asigura veridicitatea informației și protejarea intereselor indivizilor.

Articolul 32. Psihologii trebuie să manifeste o precauție deosebită pentru a nu crea așteptări nejustificate, pe care ulterior să nu le poată îndeplini profesional.

​

DESPRE LUCRĂRILE DE CERCETARE ȘI EDUCAȚIE 
Articolul 33. Toți psihologii, indiferent de domeniul în care activează, trebuie să încerce să contribuie la progresul științei în general și al psihologiei în particular, efectuând cercetări și respectând abordări științifice în activitatea lor, precum și transmițându-și cunoștințele studenților și altor profesioniști.

Articolul 34. În efectuarea cercetărilor, psihologii trebuie să refuze categoric acțiunile care ar putea duce la prejudicii permanente, irecuperabile sau nejustificate pentru subiecți. Participanții la orice program de cercetare trebuie să își exprime consimțământul neechivoc pentru efectuarea experimentelor; în cazul minorilor sau persoanelor juridic incapabile, consimțământul trebuie obținut de la părinți sau tutori.

Articolul 35. Dacă cercetarea psihologică este însoțită de un prejudiciu sau disconfort temporar, cum ar fi șocul electric sau deprivarea senzorială, cercetătorul trebuie, în primul rând, să se asigure că toți participanții la experimente acționează în mod complet liber, fără nicio presiune externă; nimeni nu trebuie admis să participe la experiment până când cercetătorul nu se convinge că subiecții au fost informați în prealabil despre acest prejudiciu și și-au dat consimțământul. Chiar și în cazul consimțământului înainte de experiment, subiectul poate decide să nu mai participe la program în orice moment.

Articolul 36. Cercetările psihologice în condiții normale, atât experimentale, cât și observaționale, trebuie întotdeauna efectuate cu respect față de demnitatea individului, credințele sale, situațiile intime, modestia și castitatea la cercetarea comportamentului sexual, precum și la examinarea persoanelor în vârstă, bolnave, deținute, adică persoane care au nu numai anumite restricții sociale, ci și care trec printr-o dramă umană serioasă.

Articolul 37. În experimentele pe animale, suferința, vătămarea sau disconfortul care nu sunt absolut necesare pentru atingerea scopului de cercetare propus și justificate din punct de vedere științific și al intereselor umane, trebuie excluse sau minimizate.

​

DESPRE OBȚINEREA ȘI UTILIZAREA INFORMAȚIILOR 
Articolul 38. Psihologii, în exercitarea funcțiilor lor profesionale, trebuie să protejeze cu atenție dreptul clientului la confidențialitate. Doar informațiile strict necesare pentru îndeplinirea acțiunilor solicitate trebuie obținute de psiholog și întotdeauna numai cu consimțământul clientului.

Articolul 39. Toate informațiile obținute de psihologi despre client, fie din relatările acestuia, fie în urma observațiilor profesionale, constituie secretul lor profesional, a cărui păstrare este dreptul și obligația lor profesională. Divulgarea unor astfel de informații este posibilă numai cu permisiunea specială a clientului.

Articolul 40. La realizarea intervenției la cererea clientului însuși și pe baza informațiilor obținute de la acesta, informațiile despre client pot fi comunicate unei terțe persoane numai cu permisiunea specială a clientului și în limitele stabilite de acesta.

Articolul 41. Dacă examinarea sau intervenția este efectuată la inițiativa unei alte persoane (judecător, reprezentant al organelor de învățământ, părinți, angajator etc.), și nu a celui examinat, atunci acesta sau părinții și tutorii săi trebuie informați despre examinare sau intervenție, precum și despre cui va fi trimis raportul psihologului. Cel examinat are dreptul să cunoască conținutul raportului, cu condiția ca acest lucru să nu creeze un pericol serios pentru el sau pentru psiholog.

Articolul 42. Rezultatele examinării psihologice efectuate la cererea unei instituții sau organizații sunt supuse tuturor cerințelor punctului anterior. Atât psihologul, cât și organizația care a apelat la el sunt obligate să păstreze secretul și să respecte în acțiunile lor limitele definite de scopul cercetării.

Articolul 43. Informațiile obținute de psiholog în cursul activității sale profesionale nu trebuie utilizate în propriul său interes sau în interesul terților, precum și pentru a crea prejudecăți clientului.

Articolul 44. Publicarea orală, tipărită, audiovizuală și de altă natură a cazurilor clinice în scopuri ilustrative, educaționale sau științifice trebuie să se facă astfel încât să fie imposibilă identificarea persoanei, grupului sau organizației descrise. Dacă există posibilitatea unei astfel de identificări, este necesară obținerea consimțământului clientului.

Articolul 45. Păstrarea informațiilor psihologice scrise sau din baza electronică (rezultate ale interviurilor, testărilor etc.) se realizează sub responsabilitatea personală a psihologului, în condiții care exclud accesul persoanelor neautorizate.

Articolul 46. În cazul prezenței terților, care nu sunt necesari pentru acțiunile profesionale efectuate de psiholog, cum ar fi studenți sau stagiari, este necesar consimțământul prealabil al clientului.

Articolul 47. Raportul psihologului trebuie să fie clar, precis, concis și ușor de înțeles pentru destinatar. Trebuie indicate limitele acțiunilor întreprinse, gradul de fiabilitate al informațiilor obținute, caracterul permanent sau temporar al fenomenelor identificate, metodologiile aplicate și informații despre profesionistul care a efectuat lucrarea.

​

DESPRE PUBLICITATE 
Articolul 48. Publicitatea serviciilor psihologului trebuie să fie realizată într-o formă discretă, cu indicarea calificării profesionale, a gradului științific. Obligatoriu trebuie comunicate informații precise despre profesionistul care a elaborat textul publicitar.

Articolul 49. Psihologul nu trebuie să permită utilizarea numelui și prestigiului său profesional pentru a face publicitate unor bunuri de consum și cu atât mai mult pentru propagandă dubioasă.

Articolul 50. Psihologii pot participa profesional la programe educaționale pentru populație, care urmăresc scopuri social utile: instruire în domeniul culturii, al unui mod de viață sănătos, al orientării profesionale.

​

DESPRE ONORARII ȘI REMUNERAREA MUNCII 

Articolul 51. Psihologii trebuie să refuze munca în astfel de condiții în care remunerarea muncii lor ar însemna diminuarea profesiei lor sau ar duce la concurență neloială.

Articolul 52. Totuși, ca excepție, psihologii pot acorda servicii profesionale gratuit celor clienți care au nevoie acută de ele, dar nu le pot achita.

Articolul 53. Psihologii care practică independent trebuie să informeze clientul în prealabil despre cuantumul onorariului lor.

Articolul 54. APPM poate stabili o remunerație minimă pentru anumite acțiuni profesionale, în conformitate cu caracterul, durata și alți factori.

Articolul 55. Încasarea plății pentru serviciile psihologului nu depinde de succesul intervenției sau de un anumit rezultat al acțiunilor psihologului.

​

Standarde de etică pentru psihologi, Mai 2014, Chișinău